Gândește liber

A apărut pe youtube un documentar despre mesajele satanice în industria muzicala, precum și al doilea episod din Spiritul timpului, la fel de elementar-mediocru ca primul. Toată clasa a noua e în fierbere și pe holuri se pot auzi bine-cunoscutele conversații despre cum să-l invoci pe Satana privindu-te noaptea în oglindă, la lumânare, ceea ce dovedește nemurirea și chiar înflorirea unor mituri urbane străvechi.

Ca și cum, până să nu apară aceste documentare, noi ne-am fi închipuit că filmulețele cu negri îmbrăcați extravagant, aruncând cu dolari ca Donald Trump la campionatele de World Wrestling, în mașini de cocalari, în vile de cocalari, și înconjurați din toate părțile de dansatoare din buric ar fi fost o reprezentare a unor valori spirituale pe care am dori să le insuflăm tinerilor și să-i ajutăm să le cultive; ca și cum, până la Spiritul timpului I și II, noi ne-am fi închipuit că băncile au fost create pentru a ajuta oamenii să trăiască mai bine și mai fericiți, ca niște adevărate instituții de binefacere ce sunt; ca și cum, de n-ar zice hip-hopiștii Omul Ploii în cântecele lor, de n-ar apărea simboluri masonice pe dolar, de n-ar exista o gașcă de iluminați la fel de greu de găsit ca Bin Laden, totul ar fi bine și frumos, ne-satanic și fix cum trebuie să fie.

Între timp, la colțul străzii se mai deschide un McDonalds. O doamnă foarte isteață a scris o carte foarte isteață despre felul cum se muncește în societatea consumistă și a dat și un interviu care poate fi vizionat tot pe youtube în care e vorba despre concluziile trase în aceasta carte și câteva din exemplele pe care s-au bazat ele. Asta se întâmpla hăt în 1988 și între timp situația s-a înrăutățit. Pe scurt, observațiile și concluziile doamnei Barbara Garson pot fi rezumate în câteva propoziții care îndeamnă la reflecție ceva mai mult decât omul ploii din filmulețele cu cocalari. Iată-le:

Așa-zisa revoluție tehnologică despre care se spune că aduce cu sine o îmbunătățire calitativă radicală a condițiilor de viață ale oamenilor nu aduce de fapt decât o înrăutățire considerabilă a calității vieții, comparabilă cu înrăutățirea considerabilă petrecută la începutul secolului 19 în Anglia, pe vremea lui Dickens, când s-a produs și apoi s-a consolidat ca mod de viață revoluția industrială. Noua revoluție tehnologică înseamnă, în sfera muncii, așadar a activității în care majoritatea oamenilor își petrec majoritatea timpului, o nouă treaptă de degradare intelectuală a omului.

Tehnologia în sine nu este vinovată de această degradare, așa cum nici industria în sine nu era vinovată de ororile dickensiene. Vina aparține azi ca și atunci mentalității celor care controlează și utilizează tehnologia pentru a-și menține controlul. Această mentalitate poate fi caracterizată pe scurt prin următoarele trăsături: centralizarea tuturor deciziilor; mania irațională a controlului; și suspiciunea sau chiar frica patologică față de calitatea de ființă gânditoare a omului.

Tinerilor din clasa a noua care încearcă să-l cheme pe Satana în oglindă aș vrea să le spun că el a și răspuns la chemarea noastră, că unul din numele lui e nimeni, că aparența de personalitate e o mască a impersonalității, iar cea de impersonalitate, o mască a personalității, că răul există și trebuie combătut, și că nu-l putem combate decât pe plan personal, în lăuntrul fiecăruia dintre noi, cu riscuri mari și reale de a suferi.

Iar ție, dragul meu prieten, îți adresez întrebarea mereu actuală: cine câștigă?

Închei trimițându-ți un citat dintr-o carte intitulată Ortodoxia și încercarea comunismului.

“Prima valoare omenească de distrus este libertatea: nu atât libertățile sociale, cât libertatea adâncă, inefabilă, în care rezidă esența supremă a omului. Numai în atari condiții ne putem da seama în ce măsură această libertate a căzut în uitare și în paragină în lumea modernă, începând cu momentul în care accentul a căzut numai pe libertățile exterioare, pe liberalism.”